cause u were wrong...for good...

Nu pot sa am respect pentru o persoana care nu isi cere niciodata iertare...care face,in asa fel , incat sa scoata camasa pe oriunde altundeva decat sa zica cuvintele pe care vreau sa le aud :"Imi pare rau, imi cer iertare,am gresit.." .
Nu pot sa respect un asa om....

Il ne faut jamais juger les gens sur leurs fréquentations. Tenez, Judas, par exemple, il avait des amis irréprochables." - Paul Verlaine

Am vazut "Sinucigasul" astazi, la TNB. Foarte faina distributia: Dan Puric, Tania Popa, Marius Manole, Silviu Biris, Marius Bodochi si multi altii.
De ce s-ar sinucide un om....pentru ca este somer, pentru ca nu isi gaseste sensul vietii, pentru atatea motive...Dar cum sa faci pasul asta? Si apoi "incotro"? "Intre TIC si TAC este un mare zid". Si foarte multe intrebari ...toate acestea pana in momentul in care iti dai seama ca "viata este minunata", ca merita sa o traiesti. ca fara nevasta ai putea trai, fara mama socra si mai bine, dar tu...fara tine...? Si atunci realizezi cat de mult te iubesti si ca niciunul dintre motivele de mai sus nu mai este un impediment in a-ti trai viata asa cum reusesti: cu sau fara religie, cu sau fara intelectualitate, cu sau fara dragoste... Asta daca te mai lasa si ceilalti din jur sa o faci...
O comedie neagra pusa in valoare de mari oameni ai vremurilor noastre...(noroc ca ii mai avem printre noi). DA, un amestec reusit de tragic si comic. Te pune pe ganduri, dar te si face sa razi, sa aplauzi constant.
Nu zilnic merg la teatru, dar recomand cu caldura aceasta piesa! MERITA!!!

Sound the bugle now...play it just for me
As the seasons change...remember how I used to be
Now I can't go on...I can't even start
I've got nothing left...just an empty heart.

I'm a soldier... wounded so I must give up the fight
There's nothing more for me... lead me away
Or leave me lying here

Sound the bugle now... tell them I don't care
There's not a road I know that leads to anywhere
Without a light, I fear that I will stumble in the dark
Lay right down and decide not to go on

Then from on high, somewhere in the distance There's a voice that calls,
"Remember who you are... if you lose yourself,
Your courage soon will follow,
So be strong tonight... remember who you are"

Yeah, your a soldier now,
Fighting in a battle,
To be free once more.
Yeah, that's worth fighting for

Well, mom a facut asa ceva din nou:D un platoooou intreg. Pana maine se termina=)))
Nu are sens sa scriu reteta aici...ca se poate gasi pe oricare alt site...acum doar ma laud (cu ce a facut mom:D) =)):D
Poza este luata de pe undeva , insa...ale mamei arata si mai bine de atat...:D;))

Zi de octombrie obisnuita. Oarecum asemanatoare celei de dinainte si poate si celei ce va sa vina. Fara artificii, fara explozii de bucurie, dar nici suparari mari sau nervi. Insa am facut doua lucruri pe care nu le fac zilnic....Mi-am revazut o veche prietena, Eliza. Am citit inca o data in viata ei cat de mult inseamna sa crezi ca Dumnezeu le rezolva pe toate cap-coada,indiferent despre ce este vorba, si cat de mult inseamna dragostea Lui, credinciosia Lui pentru noi. Nu am foarte multe prietene care sa aiba atata credinta in El ...poate nici macar foarte multe cunostinte. ciudat....pentru ca ne invartim intr-o lume de oameni credinciosi (asa ne place noua, romanilor, sa ne numim...). Este un model pentru mine si cred ca intotdeauna va fi. Sunt sigura.
Iar cel de-al doilea lucru: am vazut Remember Me.Nu stiu ce sa spun despre film,tehnic vorbind. Insa actiunea... m-a intristat si m-a pus pe ganduri. Nu am reusit niciodata sa inteleg ce inseamna sa pierzi pe cineva atat de drag: sora, frate, mama, tata etc. Si imi doresc si il rog pe Dumnezeu sa nu aflu asta prea curand. Nici cand am auzit de atacul terorist din 11 septembrie nu am simtit ceva foarte adanc. Mi-a parut rau, am regretat, insa....filmul asta m-a pus pe ganduri ceva mai mult fata de stirile pe care le-am tot vazut in zilele acelea.
Oare cat de mult pretuim noi oamenii pe care ii avem? Si ..oare ...facem tot ce este posibil pentru a ne desparti cu vorbe calde inainte de a ne spune "la revedere"? Mai ales atunci cand vine vorba despre "cei dragi noua"? Am avut puterea sa iertam greseli din trecut ale celor dragi stergand cu buretele si mergand mai departe?
Cate mame si-au imbratisat copiii in dimineata aia inainte de a se duce la munca? Cate i-au certat? Cati soti si-au sarutat sotiile inainte de a pleca la lucru? cati frati au apucat sa isi ia ramas-bun de la familie? ....dar poate...cel mai important...Cati dintre ei erau impacati cu Dumnezeu, aveau liniste si pace? Cati erau pregatiti pentru plecare?