Ea nu spunea nimic. Nu stia ce anume ar fi putut spune. Ii era mai drag ca oricand desi o lovise atat de tare. Ar fi vrut sa ii spuna ca il iarta, dar el parea respingator. Simtea ca platise tribut dezamagirii inca o data. Tocmai cand credea ca totul este roz, ca lucrurile vor decurge fireste, ca naturalul va lua locul firii ei superficiale. Acum , cand credea ca a gasit persoana cu care sa creasca si sa invete. Un sentiment nelalocul lui isi facea simtita prezenta. Un amalgam de drag, dor, ciuda...